nimic

sa mori e usor(cred,sper) sa traiesti e mai greu tocmai de aceea iti dobandesti dreptul de a muri,a traii e ca o poezie,a murii se compara cu incercarea de a termina o poezie fara a stii ce a vrut sa scrie poetul original.
fara sa ai unde a-ti pune capul la loc cald pentru alinare,fara sa ai siguranta ca sunt ai tai langa tine,fara sa mai poti sa te minti ca e totul bine,fara sa mai crezi ca ai unde fugii.
pus in fata faptului implinit, cred ca viatza este de cacat,doare,nu-ti place,te plictiseste dar totusi e ceva care te face sa mergi mai departe,nu stiu ce dar...nici nu vreau sa stiu ce pentru ca fara mister am fi niste roboti fara suflet,fara dumnezeu,fara alegere...si mie sincer imi place alegerea....cred....sper.....

libertate

sunt prea mic ca sa fiu barbat dar totusi sunt prea mare sa mai fiu copil! si asta doare...
cand esti mic vrei sa decizi singur fara sa stii cate nopti nedormite petrec ai tai,gandindu-se la ce au facut...
cand esti mare vrei pe cineva sa te"ajute" sa iei deciziile dar defapt vrei ca cineva sa ia decizii in locul tau pentru ca nu esti sigur,nu stii, nu vrei,nu poti sa traiesti cu o decizie gresita,practic ai nevoie de cineva pe care sa dai vina daca decizia ta nu e corecta,exact cum faceai atunci cand erai mic....
fara sa vrei esti pus in fata unor decizii din ce in ce mai grele si te pierzi usor in neant,in gol,in abis si atunci mori,nu fizic ci in tine insati,si cazi,si pieri.....
si ajungi la un moment in viatza cand vezi ca ai tai nu mai sunt,nu mai pot,sau pur si simplu nu mai sunt sa poata sa te ajute si vezi,cu regret poze,filme si peisaje care iti amintesc de ei...
prea trist dar totusi prea adevarat,prea copii sa fim adulti,plrea adulti sa mai fim copii..
tine minte:ai tai sunt ai tai,altii sunt sau nu-s......dar la vremea cand vei realiza ce am vrut sa spun va fii deja prea tarziu.....trist...si condoleante,esti mort!